US Open 2018: La cald după finala feminină

Mouratoglou a greșit.

A zis după meci că se poate interpreta drept coaching ce a făcut, dar că se întâmplă mereu și că Serena nu a văzut.

Nu are relevanță dacă se întâmplă mereu, dar poate că ar trebui să fie eliminată regula coaching-ului cu totul dacă se dovedește a fi benefică pentru sport. Aș crede că trebuie explorată serios posibilitatea asta.

[În plus, pentru cultura mea, știe cineva cum o fi văzut arbitrul gestul antrenorului? Există „spotteri” care îi șoptesc în cască - un fel de VAR al tenisului? Sigur nu se poate uita arbitrul ca un cameleon, cu câte un ochi în direcție fiecărui antrenor din tribune.]

Dacă Serena a văzut sau n-a văzut iar n-are relevanță, dar în apărarea ei, dacă n-a văzut e oarecum de înțeles de ce *a început* să facă scandal. De ce a continuat - ei bine, acolo a întrecut limita. După ce scandalul a căpătat anvergură, cu siguranță Mouratoglou - unul din puținii oameni din arenă care chiar înțelegea toată situația - ar fi trebuit să-și asume greșeala (chiar și dacă nu se credea neapărat vinovat) și să-i comunice Serenei că trebuie să se liniștească și că el a greșit.

Arbitrul Ramos a procedat bine și merită simpatia noastră. Da, poate ar fi putut să încerce mai bine să o calmeze pe Serena, dar în definitiv nu a greșit cu nimic nefăcând-o. A considerat „liar” și „thief”, cuvinte adresate lui, ca fiind meritorii pentru încă o penalizare - nu cunosc regulamentul perfect, dar bănuiesc că e acoperit pentru penalizare. Mai departe nu prea avea ce să facă, din păcate.

Serena nu a fost capabilă să încerce să înțeleagă situația, nu a reușit să se oprească, a luat-o personal și totul a degenerat. Publicul, și el la fel de vinovat pentru lipsa de înțelegere și de abilitate de a pune frână unei situații ce scăpa de sub control, a fost, firește, de partea campioanei, ceea ce n-a ajutat, per ansamblu.

Mare păcat pentru Osaka, care a fost vizibil afectată la ceremonie de cele întâmplate. Serena a făcut tot ce a mai putut pentru a îndulci victoria ei, but the damage had been done.

O situație foarte complexă la care nu pot să nu remarc faptul că noi, ca telespectatori, cunoșteam destul de clar tot ce s-a întâmplat, pe când acolo, pe arenă, poate doar Mouratoglou și Ramos știau cu adevărat. Din cauza asta, aș zice că a fost o întâmplare nefericită, dar comportamentul Serenei a depășit oricum limita acceptabilă. Efectiv a luat-o personal, ceea ce ne duce înspre alte discuții sociale complexe. E păcat. E mare păcat, fiindcă este considerată un model în sport, iar în seara asta s-a comportat exact cum nu trebuie să o facă un model.

Despre meci, ce să zic? Osaka și-a ridicat mult nivelul de joc la turneul ăsta. Știm de ceva vreme că este un mare talent, dar acum a explodat. Să vedem cât de mare va fi ciuperca. Serena a intrat în meci fricoasă, sub presiune, instabilă emoțional din acest punct de vedere. N-a ajutat-o nici la tenis, nici la limpezimea în gândire de care avea nevoie.

Cam atât pentru azi. Hai cu finala masculină!

Magica iarbă verde

Am asistat azi la două imagini contrastante ale aceluiași sport. E vorba de turneul ITF Futures de la Cluj, și turneul ATP 500 de la Queens. Cele două pot fi comparate din multe puncte de vedere, dar partea la care mă voi referi eu astăzi are legătură cu jocul, cu sportul în sine, și cât de diferit poate fi el în funcție de factorul următor: suprafața pe care se joacă.

Primul turneu se joacă pe zgură, al doilea pe iarbă. Ai zice că mare diferență nu poate să fie, că e vorba tot de o minge care se plimbă între două rachete, dar tenisul este unul din sporturile care îți poate oferi spectacol într-o multitudine de feluri. Îți poate oferi un spectacol lung și unduitor, dar și unul rapid și elegant.

Read More

10 lucruri despre Wawrinka și finala de la Roland Garros

Am vrut să scriu câteva idei despre victoria lui Stan Wawrinka de ieri imediat după meci. În ultimele game-uri mi-au trecut niște treburi faine prin cap și vroiam neapărat să nu le uit, dar fără să le notez undeva, cum face deobicei, le-am uitat. Apoi a început cursa de Formula 1 pe care am acoperit-o pentru PitStops (un proiect excelent românesc în ale motorsporturilor - dacă n-ați văzut despre ce e vorba, aruncați un ochi) și n-am mai putut scrie nimic.

Iată-mă acum, a doua zi dimineață. Reușita lui Stan a făcut înconjurul lumii și se vorbește extrem de mult despre el. M-am gândit să fac atunci o trecere în revistă a unor statistici sau lucruri pe care le-am găsit interesante sau amuzante în victoria lui.

Un top 10, că și-așa e la modă:

1. E primul tenisman după 27 de ani (de la Mats Wilander) care câștigă RG după ce-l câștigase și ca junior.

Read More

Timpuri noi, oameni - tot noi

Cu 133 din 209 voturi, în final, Blatter rămâne președintele FIFA pentru al 5-lea său mandat. Sunt deja 17 ani de când deține funcția supremă în fotbal (citisem undeva că salariul lui e de vreo 10 milioane de dolari anual) și dacă v-ați gândit vreodată că perioada seamănă cu o dictatură, ăsta e momentul în care se vede cel mai bine acest lucru.

Read More

Cine retrogradează? Mai sunt trei etape

Tot mai interesantă lupta pentru evitarea retrogradării (cred c-am folosit formula asta de exprimare de 50 de ori în ultimele două săptămâni - sugestii echivalente?).

Clujul și Mediașul se împușcă în picioare repciproc, Pandurii - care părea la un moment dat în siguranță - devine a 6-a echipă implicată serios în luptă, ajutând Concordia, Brașovul cochetează non-stop deasupra sau dedesuptul liniei, iar Rapidul are un final de sezon bun și o victorie a lor mâine ar complica și mai mult lucrurile.

Read More

Halep s-a oprit la primul hop la turneul lui Țiriac

Simona Halep a pierdut în primul tur la Madrid în două seturi grele împotriva franțuzoaicei Alize Cornet și odată cu ieșirea ei din turneu, puncte importante în clasament, dat fiind faptul că anul trecut a jucat finala turneului.

Mai important mi se pare faptul că ratează multe potențiale meciuri de antrenament pentru Roland Garros și șansa de a-și crește forma într-un turneu de mare calibru.

Să nu facem o tragedie din asta însă. Cornet a jucat inteligent, s-a apărat grozav și a fost la finalul zilei jucătoarea mai bună azi. Halep are timp să-și revină până la finalul lunii. Sunt sigur că știe la ce trebuie să lucreze.

Ce-ai făcut tu, Mugurele?

Brașovul a remizat cu CFR la capătul unui meci extraordinar de încântător, cu o tonă de faze de poartă. Ar fi putut că câștige, dar au existat câteva momente care merită menționate și despre care se pot scrie feature-uri faine. Toate îl au în prim plan pe Buga și e păcat ce i s-a întâmplat.

Să analizăm meciul lui Mugurel Buga (37 ani, 14 sezoane la FC Brașov; peste 300 de apariții în tricoul galben-negru și 66 de goluri marcate - al doilea cel mai bun marcator din istoria echipei):

Read More

Despre victoria lui Halep cu Jankovic

Nu țin minte să fi văzut vreun meci mai tensionat ca ăsta în ultima vreme. Nu cea mai grozavă calitate, dar Dumnezeule, câtă tensiune!

Simona Halep câștigă turneul de la Indian Wells după ce a revenit din ghearele înfrângerii în seturile doi și trei. Meci în care break-urile s-au ținut lanț și Jelena Jankovic a câștigat doar unul din ultimele nouă game-uri pe propriul serviciu, clacând moral, pierzându-se efectiv inimaginabil la schimburile de teren.

Meritul e însă al Simonei. A luptat, deși părea că i-ar fi scăpat meciul din mână în multe momente.

Două tipuri de citate care definesc meciul:

1. Halep la conferința de presă de după victoria din turul doi, când a revenit de la 0-1 la seturi de asemenea: „Mi-am promis mie că n-o să mai permit niciun alt meci în care să nu lupt până la capăt. Cel cu Makarova a fost ultimul.” Băi, da' a luptat cât pentru tot sezonul, azi. Bravo!

2. Jankovic la 5-4, servind pentru meci: „I'm FREAKING OUT!” „I'm nervous. I don't know what to do.” și Jankovic în decisiv: „I. Need. To. Hold. My. Serve.”

Indian Wells este cel mai mare turneu câștigat de Simona în carieră. Ea trece pe primul loc în Road to Singapore, clasamentul ce ia în considerare turneele jucate în 2015 (nu pe primul loc WTA).

România învinge o campioană mondială la Cluj

Câteva (cam multe) considerente din meciul de ieri, România – Brazilia 27-19

  • Meciul a fost în mare parte câștigat de apărare; fetele s-au apărat incredibil, foarte rar braziliencele găsind o breșă în linia de pe semicerc. Crina Pintea a fost de neclintit.
  • Ca să rămân la apărare, trebuie menționată Paula Ungureanu. Portărița noastră a fost, zic eu, omul meciului. A scos nenumărate mingi dificile, a apărat două din trei aruncări de la 7m, ba chiar a pornit și contraatacuri, contribuind cu pasa decisivă pe toată lungimea terenului la ceea ce aș zice că a fost golul serii, o aeriană a Nicoletei Dincă pentru 8-4.
  • O fi un turneu amical, dar nu cred că Brazilia nu a tratat meciul ca oricare altul. Pur și simplu nu a găsit soluții la jocul defensiv al României, iar în apărare Nechita le-a scăpat mult prea mult.
  • România a început în formula Paula Ungureanu (GK) – Ada Nechita (ED), Luciana Marin (ID), Aurelia Brădeanu (C), Cristina Neagu (IS), Valentina Ardean-Elisei (ES) – Crina Pintea (P).
  • Pe parcurs au intrat cu succes și Laura Popa, Clara Vădineanu, Florina Chintoan, Cristina Zamfir, Nicoleta Dincă sau Laura Chiper.
  • Lăsând-o la o parte pe Ungureanu, Nechita a fost fata serii ieri. A marcat de 7 ori, fiind prezentă mereu pe extremă, gata de o acțiune decisivă. A avut și intrări în centru, destabilizând apărarea braziliană trecând ca al doilea pivot sau creând paravane pentru Neagu sau Brădeanu.
  • Neagu a avut o primă repriză excelentă, aruncând cu o forță și precizie neegalată de nici o altă jucătoare de pe teren. În repriza a doua a fost mai retrasă, dar oricum a arătat de ce e atât de iubită și de ce e considerată cea mai bună handbalistă română a ultimilor ani.
  • Pintea și mai apoi în special Chintoan s-au descurcat grozav pe postul de pivot în atac, fiind foarte greu de marcat.
  • România a pornit ca din pușcă, conducând cu 5-1 după 10 minute. Să primești un singur gol în 10 minute de la campioana mondială e ceva. Ungureanu a apărat un 7m la 4-1. Braziliencele s-au apropiat apoi la 5-4, acela fiind singurul moment în care fetele noastre au părut să fie în pericol tot meciul.
  • Până la pauză s-a făcut 13-9, iar fetele au ținut apoi diferența sub control până la final.
  • Rugat la conferința de presă să sumarizeze ce a trăit ieri într-un cuvânt, antrenorul nostru, suedezul Tomas Ryde a spus „happiness”, și a completat că a juca handbal într-o arena ca Sala Polivalentă în fața unui astfel de public este extraordinar – motive serioase ca barajul cu Serbia să se țină la Cluj.
  • Ryde a ținut s-o laude pe Laura Popa, căreia i-a spus la pauză să joace mai în forță, să nu-i fie frică să arunce la poartă. „Acele două aruncări din a doua repriză au fost grozave. Am pus intenționat presiune pe ea la pauză și s-a descurcat de minune,” a spus Ryde.
  • „Obiectivul meu principal în acest weekend a fost să creez o defensivă bună,” ne-a mărturisit Ryde. My God, ce bine a reușit s-o facă! A concluzionat: „A fost o evoluție grozavă a echipei. Sunt foarte satisfăcut.” Iar când a zis-o, se vedea cât de sincer și impresionat a fost de ce a reușit România.
  • Ada Nechita a pus punctul pe i la conferința de presă: „Jocul a mers foarte bine, pentru că am condus de la început și până la final. Meciurile astea contează mult, dar dubla cu Serbia este cea mai importantă.”
  • La final, de menționat este evenimentul în sine. Cea mai mare sală din România, probabil și cea mai modernă, plină ochi. 7228 de locuri ocupate de spectatori. Am postat poze și filmulețe ieri și azi, puteți să vă faceți o idee legată de ce delir a fost acolo.
  • S-a cântat, s-a scandat, s-a aplaudat, s-a urlat. Crainicul a exagerat, probabil, și sunt curios dacă azi va mai avea voce după urletele de ieri.
  • FRH - Federația Română de Handbal Official a organizat totul excelent. Marketingul făcut de Lorand Balint Boti a fost grozav. Evenimente cu presa, antrenamente deschise, și întreaga strategie cu Dacii (mascotă, căciuli, tricouri speciale, imnul echipei, stindardul dacic).

Simona Halep o învinge pe Serena Williams la Turneul Campioanelor

Faptul că a fost număr doi mondial, o performanță uimitoare fără doar și poate, știe toată lumea. Faptul că a reușit anul acesta să ajungă în finală la Roland Garros și în semifinale la Wimbledon știe, din nou, toată lumea - până și Victor Ponta, sau măcar cel care-i administrează pagina de Facebook, dacă-mi permiteți.

Ce nu știe însă multă lume, sau nu a remarcat multă lume, e cum Simona a reușit în acest an să revină pe teren mai puternică decât se așteptau fanii sportului chiar în momentele cheie. Hai s-o luăm la rând. Ce performanțe demne de remarcat a avut ea anul ăsta?

Read More