După aproape două săptămâni și 252 de meciuri, tablourile de simplu de la US Open își cunosc finaliștii și finalistele. Sunt tablouri contrastante, dar cu o zi în urmă totul părea aranjat pentru ca atât la băieți cât și la fete, primii doi jucători ai lumii să-și dispute supremația pe cea mai mare arenă de tenis din lume.
Ploaia a făcut ca semifinalele feminine să fie decalate cu o zi, astfel încât vineri am avut parte de patru meciuri care urmau să stabilească cine ajunge în actele finale. Dacă pe tabloul masculin finala este cea anticipată, competiția feminină a fost aruncată în aer de rezultatele din semifinale.
Istoria, într-un fel sau altul, tot se scrie. Toată lumea se aștepta ca Serena Williams să se afle sâmbătă față în față cu egalarea performanțelor lui Steffi Graf. 22 de titluri de Mare Slam a câștigat jucătoarea germană, iar în 1988 a reușit performanța să se impună la Australian Open, Roland Garros, Wimbledon și US Open în același an. Nimeni nu a mai reușit acest lucru de atunci, iar nimeni alta nu ar fi fost în stare să o facă în afara Serenei.
Dar în locul americancei, în finală se va afla Roberta Vinci, o veterană de 32 de ani care până în această lună nu a mai acces într-o semifinală de Mare Slam vreodată. Vestea victoriei sale asupra lui Williams a făcut rapid înconjurul lumii, meciul fiind clasat de unii chiar în vârful topului surprizelor din istoria modernă a sportului. Vinci, clasată pe locul 43 în clasamentul mondial, a fost la fel de uimită de propria performanță ca și oricine altcineva. Joi, italianca și-a sunat agenția de călătorii pentru a rezerva un bilet de avion înapoi acasă pentru sâmbătă seara. Planurile i s-au dat brusc peste cap.
„Am 32 de ani, sunt aproape de finalul carierei mele și acum joc pentru prima dată într-o finală de Mare Slam la US Open. Nu mă așteptam la asta,” a spus italianca, interviul său de pe teren reprezentând unul din numeroasele momente savuroase pe care Vinci le-a oferit după victorie. Invitată în platoul Eurosport câteva ore după meci, ea a mărturisit că nici măcar atunci când servea pentru meci, la 5-4 în setul decisiv, nu credea că e posibil să câștige. „La 5-4 mă gândeam că acum Serena va face break și trebuie să am o tactică pentru ce voi face la 5-5."
Vinci a făcut din imposibil posibil, iar alături de ea în finală își va face apariția o altă italiancă, Flavia Pennetta, care a produs o altă surpriză - chiar dacă nu la fel de mare - eliminând-o pe Simona Halep în prima semifinală de vineri. Pennetta se află la rândul său pentru prima dată într-o finală de Mare Slam, iar meciul dintre cele două va consemna prima întâlnire 100% italienească dintr-un act final al unui turneu de o asemenea anvergură.
„Acum douăzeci de zile, fizioterapeutul meu m-a întrebat dacă am crezut vreodată că pot să câștig sau să joc finala unui Mare Slam vreodată, și i-am spus că nu,” a spus o Pennetta aflată în culmea fericirii după partida câștigată în fața lui Halep. „Răspunsul a fost 'nu' pentru o mulțime de motive, dar așa cum se zice, nu poți știi niciodată.”
Singura jucătoare din Italia care a mai jucat o finală de Mare Slam în era Open este Francesca Schiavone. În 2010, fiind favorită 17, ea a reușit să câștige turneul de la Roland Garros, oferind una din cele mai neașteptate povești ale tenisului. Indiferent cine va câștiga finala feminină de sâmbătă, senzația va fi că surpriza este una și mai mare. Finala de la Wimbledon din 2013 - când Marion Bartoli a învins-o pe Sabine Lisicki - e comparabilă, dar mai puțin neașteptată decât aceasta.
Ceea ce anul acesta s-a întâmplat pe tabloul feminin, anul trecut se întâmpla pe tabloul masculin. Ajunși în careul de ași drept cei mai buni doi jucători ai momentului, Novak Djokovic și Roger Federer au clacat, iar finala mult așteptată dintre cei doi nu s-a mai consumat. Marin Cilic l-a învins pe Kei Nishikori într-un meci cu totul neașteptat, croatul câștigând primul său titlu de Mare Slam al carierei de o manieră categorică.
Djokovic și Federer au ajuns din nou în semifinale în acest an, determinați să nu lase istoria să se repete. După semifinalele feminine, ne puteam aștepta la orice fără să mai fim surprinși, dar nivelul jocului sârbului și al elvețianului a fost atât de ridicat încât cele două meciuri au fost gata într-o clipă, iar rezultatele au fost cele anticipate.
Mai puțin de 90 de minute au fost necesare pentru ca Djokovic să îl învingă pe câștigătorul de anul trecut, Cilic, într-o demonstrație de forță, flexibilitate și inteligență pe terenul de joc. Croatul, care suferise un singur break pe propriul serviciu în tot turneul până la întâlnirea cu Djokovic, și-a pierdut 8 din 10 game-uri în care a servit, câștigând doar 3 jocuri în toată întâlnirea. O ușoară accidentare e posibil să-l fi deranjat pe Cilic, dar abilitatea extraordinară a sârbului de a combina loviturile și de a acoperi terenul a fost uluitoare.
Văzând și a doua semifinală, în care vechii prieteni elvețieni Federer și Stan Wawrinka s-au duelat la o intensitate și mai ridicată, nu-mi rămâne decât să mă întreb cum va fi finala. Djokovic - Federer este o partidă de vis. Cei doi se află într-un vârf evident de formă sportivă, iar dacă acoperișul mobil ce urmează să se construiască pe stadionul Arthur Ashe ar fi fost gata, e posibl ca el să fi fost aruncat în aer de perpectiva acestei confruntări.
Intensitatea și frecvența cu care Wawrinka și Federer loveau mingea înspre noaptea newyorkeză a fost magnifică. Venind doar la câteva ore după semifinalele feminine, sentimentul că timpul a urcat o treaptă de viteză a fost și mai intens. Un Federer mai agresiv ca niciodată a pus stăpânire pe meci încă de la bun început. Venind la fileu cât mai des, lovind cu o încredere uimitoare și pășind în teren oricând i se oferea posibilitatea, elvețianul și-a etalat măiestria din plin.
Plasamentul loviturilor sale, precum și a sa în teren, condiția fizică și abilitatea de a urmări orice minge - totul a fost la un nivel aproape inuman. Știind că Djokovic a încheiat repede conturile cu Cilic, Federer a apăsat pe accelerație și a stat doar cu 6 minute mai mult pe teren decât sârbul, învingând un Wawrinka despre care nu se poate nicidecum spune că a jucat rău.
A fost o zi în care după două mari surprize pe tabloul feminin, semifinalele masculine ne-au relevat ce știam deja - Djokovic și Federer sunt cei mai buni jucători pe care tenisul i-a avut în ultimii ani. Pe lângă asta, meciurile lor ne-au arătat că nivelul la care se află este atât de ridicat încât duminică am putea asista la unul dintre cele mai memorabile dueluri pe care acest sport ni le poate oferi.
Din 2010 încoace, Federer a câștigat un singur turneu de Mare Slam (Wimbledon în 2012), iar în finala US Open nu a mai evoluat din 2009. Pare ceva ireal când îl privești cum joacă la ora actuală. Elvețianul are șansa de a-și trece în cont cel de-al 18 titlu major al carierei. În față îi stă Djokovic, adversarul suprem al ultimilor ani. Scenariul nu putea fi unul mai dulce.