Zecarul: În căutarea inspirației supreme

În această ediție: Imposibil e doar un cuvânt pentru super-oameni ca Alex Zanardi și povestea lui magnifică. Plus fotbal european, ca deobicei.


Astăzi e timpul ca Zecarul să se personifice mai mult decât deobicei. E timpul să se pună în pielea unui copil care intră în contact cu lumea sportului tot mai mult și care, firește, e nevoit să-și aleagă niște favoriți pentru a putea avea un răspuns pregătit dacă cineva îl întreabă „tu cu cine ții?”

Cu toții am avut, la un moment dat, problema asta. În acele vremuri incipiente, Zecarul obișnuia să-și aleagă sportivii favoriți sau echipa favorită în funcție de cum numele lor sau ei îi gâdilau urechea. Îi plăcea Mallorca și Newcastle, nu pentru că jucau la ele oameni ca Alan Shearer, ci pentru că numele orașelor sunau bine, în mintea lui pre-adolescentă. La fel și cu Uschi Disl, Andreas Goldberger, Pat Rafter, Greg Rusedski sau Mark Phillippoussis. 

Când pasiunea pentru motorsport a ieșit și ea la iveală, Formula 1 a fost printre primele locuri în care Zecarul și-a căutat un favorit dar nu a reușit să-l găsească. Mika Hakkinen era favoritul altora, iar faptul că pe Michael Schumacher îl adora atâta lume l-a făcut să-l aleagă pe fratele său, Ralf, ca prim favorit. Era anul 1999, iar coleg la Williams lui Ralf îi era un anume italian, Alessandro Zanardi. Atunci i-a picat fisa. Acel Zanardi? Acel Zanardi pe care l-a urmărit în anii precedenți în seria americană CART cu atâta savoare? Da, el era.

Suntem în 2016 acum, iar un lucru nu s-a schimbat în toți acești ani. Zanardi a rămas unul dintre sportivii preferați ai Zecarului, iar acum acest fapt nu se datorează doar numelui plăcut purtat de italian. Omul este un erou. Sportivii, în general, pot fi văzuți ca niște eroi care ne motivează să găsim ce e mai bun în fiecare dintre noi, dar Zanardi... Oh, Zanardi e „acela”. Dacă vreodată vă simțiți descumpăniți și în căutare de ceva care să vă motiveze, nu există persoană mai bună pe planeta asta care să o facă decât Alex.

Zanardi debutase ca pilot în campionatul american amintit mai devreme în 1996, când a primit titlul de cel mai bun debutant și a obținut locul 3 al clasamentului general la finalul sezonului. Au urmat în 1997 și 1998 două titluri câștigate pentru echipa lui Chip Ganassi, iar apoi, în 1999, întoarcerea sa în Formula 1, la masa bogaților. Zanardi a mai fost acolo între 1991 și 1994, însă rezultatele bune l-au ocolit. Până în ziua de azi, Alex a rămas în palmares cu un singur punct obținut în Marele Premiu al Braziliei, în 1993.

Revenirea în Formula 1 nu a fost de bun augur, iar după un sezon ratat la Williams și o pauză de un an, Zanardi s-a întors în seria în care a gustat succesul și care l-a propulsat drept un pilot de excepție și un adevărat idol al fanilor. Pilotând pentru o echipă mult inferioară celeia cu care a câștigat de două ori titlul, cea de-a 15 cursă a sezonului a adus momentul tragic care avea să-i schimbe viața.

Era 15 septembrie 2001, iar cu 13 tururi înainte de finalul cursei de la Lausitzring, Germania, Zanardi a ieșit de la boxe, unde efectuase ultima sa realimentare, și s-a răsucit pe circuit incontrolabil. Impactul inevitabil cu mașina lui Alex Tagliani a fost brutal. Italianul și-a pierdut aproape trei sferturi din cantitatea de sânge din corp și ambele picioare i-au fost amputate deasupra genunchilor. Faptul că el a supraviețuit în sine este o adevărată minune, dar intervenția promptă a medicilor i-a salvat viața.

Pasiunea lui Zanardi pentru motorsport și pentru viață a rămas vie după eveniment. El a urmat un program de recuperare și a primit proteze pentru ambele sale picioare. La nici doi ani de la accidentul său, italianul s-a urcat din nou la volanul unui monopost special creat pentru el și a parcurs 13 tururi pe Lausitzring, simbolizând distanța rămasă din cursa care i-a schimbat viața. Povestea sa a continuat când în 2004 BMW i-a pus la dispoziție o mașină cu care a concurat în Campionatul European de Turisme, devenit un an mai târziu World Touring Car Championship - WTCC. A făcut-o până în 2009, câștigând patru curse!

Teste cu mașini de Formula 1 și DTM au avut loc de la accidentul din 2001 și până azi, precum și participări în curse de anduranță și în seria Blancpain, cu relativ succes. Între timp însă, Zanardi s-a reprofilat. De la curse pe patru roți, acesta a migrat încet încet la cele din handcycling, iar în 2007 italianul obținea locul 4 la maratonul de acest tip de la New York după doar patru săptămâni de antrenament. Au urmat succese la Veneția, Roma și New York în anii următori, însă ținta lui Zanardi era participarea la Jocurile Paralimpice de la Londra din 2012.

În septembrie 2012, italianul s-a încununat dublu campion paralimpic în probele de contratimp și șosea de la Londra la clasa H4, iar o medalie de argint cu echipa Italiei în ștafetă li s-au alăturat celor două de aur. Săptămâna asta, la fix 15 ani de la accidentul nefericit care l-a lăsat fără picioare și pe jumătate mort, Alessandro Zanardi, la vârsta de aproape 50 de ani, a cucerit alte două medalii de aur și una de argint la Jocurile Paralimpice de la Rio. Tocmai în Brazilia, acolo unde a obținut singurul său punct din Formula 1. Cine știe ce îi mai rezervă viitorul acestui super-om?

Viața ar fi putut fi una total diferită pentru Zanardi. Un pilot talentat de monoposturi, el nu a reușit să se afirme pe scena Formulei 1, însă a făcut-o în America, unde este considerat unul dintre cele mai importante figuri ale motorsportului modern. Soarta a avut însă alte planuri cu el - a vrut să ne arate ce poate face spiritul unui om, ambiția, motivația și dragostea față de viață. O persoană carismatică și extrem de plăcută și umilă, Zanardi este un exemplu viu pentru oricine că adevărata putere vine din interior.

Când cineva menționează numele lui Alessandro Zanardi, Zecarul își amintește de multe lucruri și momente memorabile: mașina aceea roșie cu care italianul a câștigat cele două campionate din CART pe care o admira la sfârșitul anilor '90; depășirea istorică realizată de el la Laguna Seca, în faimosul viraj Corkscrew, în ultimul tur al ultimei curse din sezonul său de debut din 1996 - manevra numită The Pass a rămas înrădăcinată în cultura motorsportului, precum și „gogoșile” pe care Zanardi le făcea la capătul victoriilor înregistrate; apoi mai e memoria neagră a accidentului său și, mai târziu, revenirea sa pe picioare și în motorsport; și, în final, medaliile olimpice. Sunt multe amintiri.

Mai presus de toate însă, Zecarul se gândește la povestea incredibilă și impresionantă a acestui om ca un exemplu de forță mentală și exercițiu de motivare. Zanardi a arătat lumii întregi cum nimic nu este imposibil. La fel cum excepționalul film documentar realizat în 2015 atrage atenția din titlu, aceasta este povestea unui om care nu cunoaște limite. Imposibil e doar un cuvânt, iar Zanardi este unul din acele puține și valoroase persoane care pot inspira la nesfârșit.


De prin lume:

  • Europa League

A doua competiție inter-cluburi a Europei a venit și a plecat săptămâna asta, lăsând în urmă atât performanțe dezamăgitoare ale echipelor românești, cât și câteva surprize și meciuri memorabile. Astra Giurgiu a sucombat pe Arena Națională în fața unei Austria Viena inspirate care l-a surprins și pe Zecar, 2-3. Acel gol doi al oaspeților a fost o frumusețe! Zecarul nu a văzut și meciul Stelei care a urmat, dar nici nu crede că a ratat multe. O eliminare la capătul primei reprize a deschis drumul gazdelor de la Osmanlispor spre victorie, 2-0, și iată că echipele românești cu speranțe de mult-dorita primăvară europeană au pornit la drum cu stângul și s-ar putea să se afunde prea tare în zăpada iernii în scurt timp.

Europa League ne-a oferit și două surprize ceva mai mari. În primul rând e vorba de speciala victorie a lui Feyenoord în fața specialilor lui The Special One. Zecarul scria joi că e ironic că Jose Mourinho este starul din cea mai recentă reclamă Heineken pentru Champions League, ținând cont de faptul că portughezul conduce pe Manchester United doar în a doua competiție a UEFA. Ei bine, Mourinho și-o fi uitat notițele pe platoul de filmare, căci United a cedat 0-1 în fața olandezilor deși a aliniat un prim 11 destul de puternic ce l-a conținut și pe cel mai scump fotbalist al lumii, Paul Pogba. O a doua surpriză a venit din Italia, acolo unde Inter a pierdut cu 0-2 meciul cu Hapoel Beer Sheva din Israel. Păi ce, Israel e în Europa?!

În alte zări și țări, Nicușor Stanciu a dat o pasă de gol în victoria lui Anderlecht care, dacă ar fi rămas la Steaua, i-ar fi crescut cota cu încă 2-3 milioane de euro în ochii lui 'nea Gigi, iar Mircea Lucescu ne-a arătat tuturor cum e să câștigi un meci deși joci doar 15 minute și încasezi trei goluri. Zenit-ul său se vedea în minutul 76 condus cu 3-0 de Maccabi Tel Aviv înainte de a reveni spectaculos marcând patru goluri la rând pentru a câștiga meciul. Așa ceva mai rar, dar trebuie să ne amintim, vorbim de 'nea Mircea aici!

  • Ce vedem în weekend?

Păi ce să vedem? Mai mult fotbal european, cu etapă în Premier League, acolo unde aseară Liverpool a învins cu 2-1 pe Chelsea la Londra (cu un gol magnific marcat de Jordan Henderson). Vor fi meciuri interesante și prin Spania, GermaniaFranța, dar mai ales în Italia, unde Inter înfruntă Juventus într-o posibilă umilință care n-are cum să fie mai mare decât cea de joi, și Fiorentina joacă cu Roma.

E weekend și de Cupă Davis la tenis, acolo unde se joacă semifinalele. Argentina conduce Marea Britanie cu 2-0 după prima zi și este cu un picior în finală, marele meci dintre Juan Martin Del Potro și Andy Murray fiind adjudecat de primul în cinci seturi încântătoare. S-a revanșat după finala pierdută la Rio, e? În cealaltă semifinală, Franța și Croația se află la egalitate, 1-1.

Formula 1 și-a mutat circul în Asia de sud-est, acolo unde va avea loc duminică Marele Premiu din Singapore - o cursă spectaculoasă pe un circuit stradal iluminat, aflată la cea de-a 9-a ediție. Cu diferența din clasamentul general dintre Lewis Hamilton și Nico Rosberg de doar două puncte, dar și cu specificul circuitului care ar trebui să favorizeze echipa Red Bull și să dezavantajeze pe campioana Mercedes, întrecerea s-ar putea să fie una mai palpitantă ca deobicei.

Așadar, avem fotbal, tenis și Formula 1 în următoarele două zile. Ne revedem luni, ca să aflăm ce s-a întâmplat în weekend.


ZECARUL este playmaker-ul care vă coordonează săptămânal dozele de informații și opinii despre sport. În ciuda aparențelor, Zecarul poartă pe tricou numărul 4. Numele său vine de la ora la care începe să fie scris dimineața. Textele sale conțin informații, păreri și povești interesante din lumea sportului, link-uri, poze și o doză de narcisism.

Zecarul este un proiect în desfășurare. Orice feedback este apreciat. Apare (ideal) lunea, joia și sâmbăta.