Zecarul: 9/11 și limba germană

În această ediție: Campioni vechi, dar un aer nou în tenis după ultimul Grand Slam al anului. Plus goluri, calcule, amânări și pedale.


Într-o eră în care în multe sporturi se vorbește despre o elită care se află în vârf constant, tenisul ne-a oferit în ultimii ani un exemplu dintre cele mai concrete. Ascensiunii lui Roger Federer de la începutul anilor 2000 i s-au alăturat mai apoi cele ale lui Rafael Nadal, Novak Djokovic și Andy Murray. Big Four-ul este alcătuit de cei patru „mari” de ceva vreme. Dar poate că ideea ar trebui regândită, căci Stanislas Wawrinka este un nume de luat în seamă.

La 31 de ani, Stan a cucerit al treilea său titlu de Grand Slam la New York, învingându-l din nou în ultimul act al US Open pe prietenul său Djokovic, 6-7, 6-4, 7-5, 6-3. Chiar dacă locul 1 din clasamentul ATP îi aparține fără emoții în continuare sârbului, Wawrinka și-a trecut numele pe o listă extrem de selectă a jucătorilor încă în activitate cu cel puțin trei titluri majore în palmares. Numele celorlalți? Federer, Nadal, Djokovic și Murray.

Primii trei au împreună nu mai puțin de 43 de titluri de Grand Slam câștigate de când Federer a ridicat pentru prima dată trofeul de la Wimbledon în 2003. Ei au cucerit primul astfel de titlu înainte de vârsta de 25 de ani, iar Murray s-a încoronat pentru prima oară campion la US Open având chiar 25. Palmaresul scoțianului pălește în comparație cu trio-ul de mari jucători cu care este deseori asemuit, însă constanța sa din ultimii ani l-a ridicat pe piedestalul rezervat celor mai buni tenismeni din ultimul deceniu. Acum că Wawrinka are la rându-i trei titluri de Grand Slam, de ce n-ar fi inclus și el în listă? Doar e numărul 3 mondial.

Pentru Stan The Man, totul a început cu un meci la Australian Open pe care Zecarul încă îl consideră cel mai frumos care a avut loc de când lumea. Erau optimile de finală de la Melbourne, iar anul era 2013. Wawrinka îl învinsese doar o singură dată pe Djokovic în cele 13 meciuri jucate de cei doi până în acel moment, iar la capătul a peste cinci ore de joc, a fost din nou înfrânt, 12-10 în setul decisiv. Ceva însă s-a schimbat de atunci, iar elvețianul spune că a fost unul din momentele cheie ale carierei sale.

„Cu siguranță acel meci a semnificat ceva special în cariera mea. A fost momentul în care am început să cred și am realizat că, într-adevăr, poate că pot învinge un jucător de top într-un Grand Slam. Mi-a luat ceva timp, dar încetul cu încetul, am reușit.”

Au urmat patru semifinale de Grand Slam și trei finale, toate câștigate. Într-adevăr, Wawrinka și-a creat un nume ca fiind un jucător care iubește meciurile „mari”, cu miză. Cu victoria de noaptea trecută, elvețianul a câștigat ultimele 11 finale disputate în circuitul ATP. „E un jucător de meciuri mari,” a evidențiat și Djokovic înainte de ultimul act al turneului de la New York.

Acest ultim act a venit într-un oraș care comemora 15 ani de la atentatele teroriste din 2001, 9/11/01, data acelei zile fatidice fiind inscripționată pe terenul Arthur Ashe Stadium ca o amintire a unuia dintre cele mai negre momente din istoria Statelor Unite. Djokovic a început meciul ca din pușcă, câștigând un prim punct extrem de intens în game-ul secund și reușind să se desprindă la 3-0 și 4-1 înainte ca Wawrinka să revină. Sârbul și-a adjudecat tie-break-ul, însă statistica din dreptul său care spunea că după câștigarea primului set Djokovic avea 51 de victorii și nici măcar o înfrângere la US Open avea să fie ștearsă.

Revenirea lui Wawrinka a fost completă la capătul a aproape patru ore de tenis de clasă. Două pauze medicale cerute de Djokovic în setul patru și criticate de mulți nu l-au putut opri pe elvețian din drumul său spre titlul major cu numărul trei - primul la US Open, după succese la Australian Open 2014 și Roland Garros 2015. Cu toate cele trei ocazii, Wawrinka a trecut de Djokovic în drum spre trofeu, și de fiecare dată l-a învins după ce a pierdut primul set - în sferturi în 2014, în finală în 2015 și 2016.

US Open 2016 îi aparține lui Stan. Un succes venit după ce a salvat o minge de meci în turul 3 în fața lui Daniel Evans și după ce petrecuse dublul timpului petrecut de Djokovic pe teren în drumul spre finală. Este, în esență, o victorie care îi confirmă prezența lui Wawrinka în elita tenisului mondial. Big Four? More like Big Five now.

***

În turneul feminin, povestea a fost alta, dar a avut în prim plan tot o vorbitoare de germană. Cele 186 de săptămâni consecutive în care Serena Williams a fost numărul 1 mondial au luat sfârșit, iar tenisul feminin are o nouă lideră - pe Angelique Kerber. Înfrângerea surprinzătoare suferită de Williams în semifinale la New York în fața Karolinei Pliskova i-a asigurat jucătoarei germane șefia clasamentului mondial, iar sâmbătă Kerber a învins-o și pe cehoaică, 6-3, 4-6, 6-4, pentru a cuceri al doilea său titlu de Grand Slam al anului, dar și al carierei.

Povestea lui Kerber a început cu adevărat în 2011, tot la Openul American. Atunci, un parcurs neașteptat a văzut-o pe germană jucând în semifinale deși numărul din dreptul clasamentului ei indica 92. „Totul a început aici în 2011, iar acum sunt în 2016 stând aici cu trofeul, al doilea al meu de Grand Slam,” remarca chiar ea după finala câștigată.

Adversara ei este demnă la rândul său de toate laudele. Victorii la Cincinnati în fața Garbinei Muguruza și a lui Keber au anunțat un Open American bun pentru Pliskova, și iată că turneul său a fost extrem de reușit. Culminând cu o semifinală câștigată în fața Serenei și o finală în care s-a aflat cu un break la conducere în setul decisiv, cehoaica ocupă acum locul 6 mondial, iar dacă forma sa va fi puțin mai constantă, locul 5 ocupat de Simona Halep va fi în pericol.

2016 este însă într-adevăr anul lui Kerber. Ea a crescut mult ca jucătoare în ultimele sezoane și a devenit sâmbătă prima care câștigă două turnee majore în același an din 2007 încoace, dacă o omitem din socoteală pe Williams. Pe lângă titlul de la Australian Open și cel proaspăt câștigat la US Open, Keber mai are în cont în 2016 prezențe în finală la Wimbledon (pierdută cu Williams) și la Jocurile Olimpice de la Rio (pierdută surprinzător în fața Monicăi Puig).

După un an magnific, Kerber a devenit astăzi cea mai vârstnică jucătoare care ocupă în premieră locul întâi în clasamentul mondial. Și când ne gândim că totul a început cu o minge de meci salvată în fața lui Misaki Doi în primul tur din Australia...

Și ca Zecarul să încheie cu niște filosofie, poate zice că totul se învârte în jurul altei jucătoare germane. Unei foste jucătoare - Steffi Graf. Atât Serena, cât și Angelique se pot raporta la ea în feluri diferite. Recordul lui Graf de 22 de turnee de Grand Slam câștigate, egalat la Wimbledon de Williams, rămâne în continuare în picioare, dar jucătoarea americană va mai avea cel mai probabil câteva șanse de a se detașa în fruntea acestei statistici.

La aproape 35 de ani, Williams a ratat însă definitiv șansa de a trece singură în fruntea alteia - cea a celor mai multe săptămâni consecutive petrecute ca număr 1 mondial. Recordul, culmea, a fost tot egalat de Williams, care ar mai fi avut nevoie de o singură săptămână în plus pentru a-l îmbunătăți. În ceea ce o privește pe Kerber, admirația ei pentru Graf este cunoscută, iar fosta cvintuplă campioană de la US Open a avut grijă să îi trimită un mesaj de susținere înaintea finalei.

Într-un circuit feminin în care multe nume vechi și noi au ieșit pe rând la rampă în ultimii ani (ne uităm la tine, Simona, dar și la Muguruza, Pliskova, Flavia Pennetta, Roberta Vinci, Lucie Safarova, Dominka Cibulkova, Sabine Lisicki, ca să menționăm doar finaliste de Grand Slam), numai Williams a rămas cu adevărat constantă. Kerber a adus însă, în special în acest an, un nou aer tenisului feminin, un aer care s-ar putea să persiste.

Având încă doar 28 de ani, ea ar putea să prindă rădăcini în noua sa postură de număr 1 mondial, de ce nu, chiar înainte ca era Serenei să apună cu adevărat, cu sau fără recordul de Slam-uri al lui Graf intact.


De prin lume:

  • S-a încheiat și ultimul mare tur de ciclism al anului, iar și de data asta Chris Froome a ocupat doar treapta a doua a ierarhiei. Turul Franței este singurul care se lipește de britanic după ce acesta a terminat încă un Tur al Spaniei pe locul secund, după clasările din 2011 și 2014. A fost o vară lungă și grea pentru Froome. E de înțeles. Bradley Wiggins s-a retras din ciclismul de șosea fără să câștige Vuelta la rândul lui. E ok.. Nairo Quintana nu se va plânge. Columbianul și-a trecut în palmares al doilea Mare Tur câștigat după Giro d'Italia din 2014 și va primi cu încredere spre anul viitor, când va ținti din nou unicul succes major care îi lipsește - cel mai sclipitor, Turul Franței. Alt columbian, Esteban Chaves, a reușit să urce pe a treia treaptă a podiumului la finalul Vuelta, în timp ce Alberto Contador pare a fi nevoit să se resemneze că anii săi de glorie au cam apus. Dacă nici în Vuelta natală, atunci unde?
  • Germania continuă să ne încânte cu meciuri speciale. Mainz a aruncat pe apa sâmbetei un avans de 4-1 în meciul cu Hoffenheim, RB Leipzig e revelația urâtă de toți, cel mai recent de Borussia Dortmund, iar Bayern Munich și Hertha Berlin sunt singurele formații cu două victorii din cele două runde disputate. Zecarul crede că știe care din ele o să fie campioană la vară. Nu Hertha.
  • Niște picături de apă au cauzat întreruperi și amânări în Italia, dar Francesco Totti a avut timp să ne uimească din nou, iar pe plaiuri mioritice Steaua a învins Astra pentru a dovedi odată și pentru totdeauna că titlul câștigat de giurgiuveni sezonul trecut a fost o întâmplare. Cele două își încep adevărata campanie de fotbal european joi în Europa League.

ZECARUL este playmaker-ul care vă coordonează săptămânal dozele de informații și opinii despre sport. În ciuda aparențelor, Zecarul poartă pe tricou numărul 4. Numele său vine de la ora la care începe să fie scris dimineața. Textele sale conțin informații, păreri și povești interesante din lumea sportului, link-uri, poze și o doză de narcisism.

Zecarul este un proiect în desfășurare. Orice feedback este apreciat. Apare (ideal) lunea, joia și sâmbăta.