Zecarul: Boxând cu propria umbră

În această ediție: Viața bate boxul, ba chiar îl face knock-out. Plus suedezul care a arătat drumul sportului românesc părăsește scena, iar rușii au succes la TAS. Cel mai nou Hyundai!


În lumea sportului se întâmplă în orice zi, la orice oră, tot felul de lucruri interesante și chiar dubioase, astfel încât Zecarul se îndoiește că va veni o zi în care efectiv nu va găsi subiecte despre care să-și dea cu părerea.

Acestea fiind zise, firul narativ al ultimelor săptămâni - în special a ultimei - din viața lui Tyson Fury este demn de acapararea acestui spațiu principal al ediției de astăzi. Pentru cine nu este la curent cu numele și faptele realizate de purtătorul acestuia, Fury nu este un personaj de film american, deși ar putea să fie fără doar și poate. Numele, care aduce a unuia inventat pentru un personaj dintr-un blockbuster de tipul Rocky îi aparține, într-adevăr, unui boxer. A unui campion mondial, chiar.

Când pe 28 noiembrie 2015, Fury l-a învins pe marele Wladimir Klitschko, un gigant de aproape doi metri cu pumni de oțel, la Düsseldorf, lumea a fost surprinsă. Nu neapărat că David l-a bătut pe Goliat - nici vorbă de așa ceva. Fury este un colos la rându-i, măsurând 206 cm și cântărind 112 kg la momentul respectiv. Mai mult, acest colos nu pierduse niciun meci din cele 24 disputate ca profesionist în întreaga sa carieră, pe când Klitschko o făcuse deja de trei ori în cele 67 de lupte ale sale. Lumea a fost surprinsă din cauză că ucraineanul este un monument al boxului, un călău cu care ai spune că nimeni nu are nicio șansă atunci când pășește în ring.

Ei bine, iată că nu e așa. Întreaga planetă l-a văzut pe acest mai mult sau mai puțin necunoscut Fury intrând în ring cu marele Klitschko și furându-i titlurile WBA, IBF și WBO la categoria supergrea. A fost o noapte de pomină, iar gala s-a sfârșit trist și neașteptat pentru fanii ucraineanului care a făcut din Germania a doua sa casă. Proaspătul superstar Tyson Fury a fost lansat în lumina reflectoarelor în sfârșitul anului, primind și o nominalizare controversată la premiul de Sportivul Anului în Marea Britanie, titlu prestigios oferit de BBC.

Contractul luptei sale cu Klitschko stipula o revanșă, astfel încât aceasta a fost inițial programată pentru luna iulie 2016. Fury avea să se lupte din nou cu Dr. Steelhammer și să demonstreze dacă a fost sau nu norocos când cei doi și-au împărțit reciproc pumni anul trecut. Fanii boxului au fost însă lăsați să aștepte. Lupta din iulie a fost amânată cu o lună înainte când tabăra lui Fury a acuzat o accidentare a acestuia la gleznă. Ea a fost reprogramată pentru 29 noiembrie, la Manchester, pe terenul britanicului. De atunci însă, totul a luat-o la vale în ceea ce-l privește pe deținătorul centurilor.

După ce la o conferință de presă dinaintea primului duel dintre cei doi Fury a venit costumat în Batman, la conferința de presă de luna trecută el nu a mai sosit deloc. Ușor rușinat, managerul său a dat vina pe mașina care i-a jucat feste și pe telefonul rămas fără baterie - cu toții am știut că e puțin probabil să fie așa. Apoi, colac peste pupăză, pe 23 septembrie lupta a fost anulată din nou - de data asta invocându-se faptul că Fury nu este pregătit din punct de vedere medical.

Presa a început să speculeze, spunând despre britanic că are probleme de ordin psihic și că acesta crede că nu și-a primit respectul cuvenit în urma victoriei de anul trecut. Este important de menționat în acest punct că Fury provine dintr-o familie de „călători” irlandezi, grup etnic cu tradiții și principii discutabile de multe ori considerat ca fiind de țigani. Mai mult, boxerul nu este tocmai un idol pentru popor după ce în repetate rânduri de-a lungul carierei a fost înconjurat de controverse. De la momentul în care a spus că „și-ar spânzura” propria soră dacă ar etala un comportament necuviincios până la cel în care l-a tachinat pe Klitschko spunându-i că a pierdut în fața unui „om gras” și că i-ar fi rușine să fie numit sportiv, Fury s-a lipit de probleme la fel cum Zecarul ar dori să se lipească publicul de el.

E limpede că întâlnirea cu presa ratată de britanic nu a contribuit deloc la îmbunătățirea imaginii sale, ci mai degrabă a lustruit o fațadă a unui sportiv care a pierdut controlul vieții sale. Confirmarea avea să vină în această ultimă săptămână. Pe 1 octombrie Fury a fost depistat pozitiv cu cocaină ca urmare a unui test făcut pe 22 septembrie, cu o zi înaintea amânării luptei sale secunde cu Klitschko. Reacția sa? O poză lansată pe Twitter în care boxerul este transpus în ipostaza personajului principal din filmul Scarface, cu o grămadă de cocaină pe masă în fața sa.

Lucrurile au scăpat cu totul de sub control în ultimele zile. Luni, Fury a dat de înțeles tot într-o postare pe Twitter că s-ar fi retras din activitate, spunând că „boxul este cel mai trist lucru pe care l-am făcut vreodată, o grămadă de căcat.” Trei ore mai târziu, recidiva, spunând că nu se va preda așa ușor și acuzând presa că a mușcat momeala aruncată mai devreme.

Cea mai veridică imagine a acestui sportiv neînțeles avea să fie însă dezvăluită marți, atunci când revista Rolling Stone a publicat un interviu luat lui Fury chiar între cele două postări pe Twitter. În halucinantul articol, personalitatea sa bipolară este cât se poate de clară, britanicul confirmând că a consumat multă cocaină „la viața lui” și că „ar vrea să moară în fiecare zi”. Fury mai spune că din momentul luptei câștigate cu Klitschko este pus la zid din cauza provenienței sale. Zecarul ar putea copia câteva fraze din articol, însă cel mai bine vă lasă pe voi să-l citiți - e îngrijorător, dar savuros; îngrijorător de savuros.

Este clar în acest moment că adversarul cel mai periculos al lui Tyson Fury este tocmai Tyson Fury. Toate lucrurile neortodoxe spuse și făcute de britanic în trecut trebuie uitate în clipele acestea - omul are nevoie de ajutor, și are nevoie de el repede. Evident este momentan și faptul că revanșa lui Klitschko nu va mai avea loc în viitorul apropiat. Cele două titluri rămase lui Fury (cel IBF i-a fost retras după ce a convenit să lupte din nou cu ucraineanul, și nu cu pretendentul următor la titlu) îi vor fi cel mai probabil retrase din cauza lipsei de activitate, iar Anthony Joshua pare candidatul principal care-l va înfrunta pe Klitschko în următoarea mare luptă a supergreilor.

Ce urmează pentru Fury? Nimeni nu știe cu exactitate - probabil nici măcar el. Pe 12 octombrie Asociația de Control a Boxului Britanic va lua o decizie în ceea ce privește eventuala retragere a licenței sale de boxer, dar la cum îl știm pe omul cu pricina, probabil se va mai întâmpla ceva la fel de important până atunci. Nimeni nu poate prezice ziua de mâine în ceea ce-l privește pe Tyson Fury. E un studiu de caz oricum i-ai întoarce povestea.


De prin lume:

  • Era Ryde ia sfârșit pentru handbalul feminin

Când Tomas Ryde a revenit în handbal după 7 ani de absență și a fost instalat la conducerea echipei naționale de handbal feminin a României în martie 2015, Zecarul a știut că e pe cale să se întâmple o schimbare majoră. Un articol a fost scris pe site la scurt timp mai apoi. A fost unul îndrăzneț - unul dintre primele, dacă nu primul, care a apreciat riscul pe care Federația Română de Handbal l-a luat odată cu numirea lui Ryde la cârma echipei. A avut dreptate. Articolul. Și Federația.

Suedezul a adus în sportul românesc un aer nou, cu care nu eram obișnuiți în țară. A pus mult accent pe elementul psihologic al handbalului și al sportului în general. Pornind de la asta, a construit în mai puțin de un an o echipă care s-a putut lupta de la egal la egal cu orice națională din lume. Medaliile de bronz obținute de fete la Campionatul Mondial din Danemarca ne vor aminti mereu de această perioadă. A urmat competiția de la Jocurile Olimpice din acest an, unde echipa s-a descurcat onorabil după un start nefast, însă așteptările deja mari au dat impresia unui semi-eșec.

După 20 de luni petrecute antrenând România, Ryde și-a luat în această săptămână rămas-bun de la echipă și probabil de la handbal, urmând să se concentreze pe cariera sa de om de afaceri. Pentru noi, a fost un deschizător de drum și merită toată recunoștința noastră. O merită, de altfel, și FRH, care a reușit în ultimii ani să implementeze diverse proiecte la nivel național care au făcut ca handbalul să fie unul dintre cele mai, poate chiar cel mai bine pus la punct sport practicat în țară.

Aducerea lui Ryde a fost punctul culminant din planul federației, care se poate mândri acum cu multe alte realizări care i-au adus handbalului românesc un public nou și entuziast. Un public nou care știe că se poate și la noi - se poate să se facă performanțe și se poate ca ușor-ușor, lucrurile se se îmbunătățească vizibil în diferite compartimente.

Aducerea unui nou antrenor de talie mondială la echipa națională feminină în persoana lui Ambros Martín reprezintă continuarea firească a proiectului, după ce și echipa națională masculină a beneficiat de un început similar de drum cu Xavier Pascual la cârmă.

Să sperăm că schimbarea va fi de bun augur. Mulțumim, Tomas!

  • Sharapova se pregătește de relansarea carierei și de Roland Garros

La fel cum echipele românești de fotbal obișnuiau să amenințe sau chiar să se ducă la Tribunalul de Arbitraj Sportiv pentru a-și rezolva problemele apărute în țară, Maria Sharapova a recurs la același gest după ce a fost suspendată timp de doi ani din activitatea sportivă ca urmare a depistării sale cu meldonium în martie. În ceea ce-o privește pe rusoaică, pedeapa ei a fost înblânzită - va trebui să lipsească doar 15 luni, nu 24, și nici 48, cum ar fi dorit Federația Internațională de Tenis.

„Eh, tot e ceva. Nu o vom auzi urlând ceva timp,” vă aude Zecarul cum gândiți. Este, numai că suspendarea a fost acordată retroactiv datând din luna ianuarie, când la Australian Open Sharapova ar fi oferit proba compromițătoare. Acestea fiind zise, doar un Grand Slam va mai avea loc între ziua de azi și revenirea sa în circuit, pe 26 aprilie 2017. Roland Garros o poate aștepta cu brațele deschise, prestigiosul Open Francez pe care rusoaica l-a câștigat în 2012 și 2014 începând abia o lună mai târziu.

Un verdict încurajator pentru Sharapova era de așteptat după ce aceasta și-a dus cazul - controlat de altfel, cu meticulozitate, de către rusoaică și echipa ei - la TAS, iar odată scăpată de gândul că va sta departe de turnee pentru mult timp, ea va încerca să-și îndrepte atenția spre relansarea carierei sale. O a doua șansă. Asta primește în esență jucătoarea de tenis.

Imaginea ei este în continuare una valoroasă, în ciuda multiplilor sponsori care și-au luat sacii de bani promiși înapoi aflând de întâmplarea nefericită de la începutul anului - unii (mă uit la voi, Head) au rămas, salivând la gândurile că rusoaica va fi în continuare alături de ei. Sharapova încearcă să și-o curețe și mai mult, astfel încât între a se arăta bucuroasă de verdictul de la TAS și a începe să lovească mingi pe terenurile de antrenamente, a acuzat ITF-ul de dorința de a face din ea un exemplu negativ pentru alții. La rândul ei, Federația s-a apărat.

E ca și cum cele două părți își aruncă o minge una în terenul celeilalte, ca într-un joc ciudat cu un fileu în mijloc. Parcă vorbim de tenis...

  • Post Scriptum

A reînceput cel mai spectaculos campionat de fotbal din lume! Primul meci nu a dezamăgit. Dacă ar fi un câine, Zecarul ar da din coadă, dar nu e. E doar o serie de articole.


ZECARUL este playmaker-ul care vă coordonează săptămânal dozele de informații și opinii despre sport. În ciuda aparențelor, Zecarul poartă pe tricou numărul 4. Numele său vine de la ora la care începe să fie scris dimineața. Textele sale conțin informații, păreri și povești interesante din lumea sportului, link-uri, poze și o doză de narcisism.

Zecarul este un proiect în desfășurare. Orice feedback este apreciat. Apare (ideal) marțea și vinerea.