Zecarul: Un sport în esență simplu

În această ediție: Doar Simona Halep. Plus nimic altceva.

DfQ8oJRW4AEHWR-.jpg

Peste ani, când se va vorbi despre Simona Halep, ea va fi prezentată drept „număr 1 mondial și câștigătoare de Grand Slam”.

Un sport în esență simplu, tenisul poate fi înspăimântător de complex. Există talentul nativ – latura filosofică a Zecarului nu știe de fapt dacă chiar e așa – și orele de antrenament pentru a transforma acel talent în jocul propriu-zis pe teren. Există latura fizică a sportivilor și există latura mentală a lor. Toți factorii contribuie în definitiv la cum lovești o minge cu o rachetă – că dai mai tare sau mai încet, că ai o mică vibrație a mâinii când nu trebuie, că vântul suflă mingea afară sau în teren, că efectul... înțelegeți. Totul se rezumă la multiple unități de măsură infime care decid fiecare punct al unui meci.

Apoi, dacă ne uităm la imaginea de ansamblu, există game-uri, set-uri, meciuri, și turnee care compun sezoanele de tenis și care duc în final la un clasament mondial. Într-un turneu oarecare, fie el și Grand Slam, orice jucător poate avea un șir de rezultate spectaculos. Deh, tenisul e simplu. Dai cu racheta în minge și câștigi.

Embed from Getty Images

Simona Halep a mers pe drumul lung și greu. Zecarului îi place să creadă că poate fi obiectiv, chiar dacă e scris de pe un IP din România, când spune că românca este o sportivă care și-a creat propriul brand de tenis. Pentru un ochi neantrenat, meciul din finala feminină de la Roland Garros a fost cam ca orice meci de nivel înalt de tenis. Dar Zecarul nu are ochi deloc. El pur și simplu știe că ce a realizat Halep este cu adevărat special.

Evoluția ei ca jucătoare poate fi fascinantă, iar parcursul său de la Openul Francez este exemplul perfect care etalează munca și progresul realizat de Halep atât pe plan mental, cât și în teren, ca joc. A pierdut primul set în turul întâi, neîncălzită, neintrată în ritmul turneului. A revenit, câștigând meciul și apoi alte șase partide. Știe cât de bună este.

Victoria din sferturile de finală în fața lui Angelique Kerber a exemplificat calmul de care a dat dovadă de-a lungul turneului. Și-a respectat planul, a alterat tactica exact cum era nevoie și a câștigat prin simplul fapt că este o jucătoare mai bună decât adversara ei. A urmat Garbine Muguruza, o adversară care a necesitat un altfel de plan tactic, din nou executat excelent de Halep. Ea a avut iarăși tăria de a rămâne în meci, concentrată pe ce știa că are de făcut, atunci când partida părea să-i scape din mâini în setul secund. A preluat inițiativa în fața mai puternicei sale oponente, a profitat de mobilitatea ei mai slabă și a încheiat meciul en-fanfare.

Finala i-a adus în față o nouă adversară cu un joc diferit față de ce întâlnise în trecut, iar primul set a evidențiat acest lucru. Când joacă bine, Sloane Stephens poate învinge pe oricine în circuit. Este o jucătoare care are un stil relaxat în care pare că nici nu forțează să câștige punctele. Are lovituri extrem de precise și de curate, iar puterea care parcă nici nu se vede este totuși acolo datorită prezenței sale fizice. Pe lângă toate acestea, stă excelent la capitolul mental – a se vedea și finala câștigată la US Open anul trecut. Când este în „zonă”, Stephens joacă exact ca un robot de returnat mingea precis și tare.

Halep a avut primul set la dispoziție pentru a-și studia adversara și a revenit pe teren în setul secund știind ce trebuie să facă pentru a întoarce meciul. Nu i-a reușit chiar din start, dar de la 3-6, 0-2, ea și-a intrat în mână. E amuzant, într-un fel, știind că românca a pierdut anul trecut dintr-o postură similară lui Stephens. Halep a învățat din experiențele anterioare, care au făcut-o fără doar și poate o jucătoare mai bună. Când a câștigat pe serviciul americancei pentru a egala la seturi, meciul era deja jucat. Halep reușise să spargă bariera mentală atât de importantă din arsenalul lui Stephens, care pentru prima oară în turneu avea îndoieli asupra propriului joc.

Cum chiar Halep nu a mai avut răspuns în fața Jelenei Ostapenko anul trecut, americanca nu a mai avut răspuns pentru jocul numărului 1 mondial în decisiv. Cu extrem de mult calm și cu un joc calculat, ajustat și executat cu o precizie ieșită din comun, Halep a ridicat un prim trofeu de Grand Slam deasupra capului la a patra încercare, a treia la Roland Garros. Cel mai probabil, vor urma și altele.

De-a lungul Openului Francez, Simona Halep nu a jucat cel mai spectaculos tenis care ar fi putut fi văzut. Nu a lovit cel mai puternic și nu a făcut cele mai multe lovituri câștigătoare sau cele mai puține greșeli. A avut însă jocul cel mai complet, jocul care, probabilistic vorbind, a dus-o acolo unde era normal să o ducă – pe podiumul de premiere, Coupe Suzanne Lenglen ținută strâns în brațe.

Sigur, se poate în egală măsură ca Zecarul să-și fi creat o imagine cu totul distorsionată a realității. După cum spunea, el nu are ochi, iar tenisul poate fi înspăimântător de complex.

P.S. Darren Cahill e acolo, în poza principală, dintr-un motiv bun.

Zecarul: Eficient când nu pare spectaculos

În această ediție: Zecarul apare miercurea? Nu, dar... Simona Halep. Déjà vu? Plus alte povești (cu) praf.

DfBWKywXkAAQhbv.jpg

Zecarul a stat prea mult pe tușă. El trebuie să se dea jos de pe tușă și să înceapă să bată mingea. Să lovească și să curețe tușele cu lovituri precise.

Zecarul are nevoie de public. Are nevoie de urale, așa cum loviturile precise pe tușă merită să primească.

Zecarul ar face bine să-și dea seama că e timpul să treacă la subiect. You can only be funny this match... Haha, MUCH a vrut să scrie Zecarul.

Așadar, Simona Halep. Da, Zecarul scrie despre Simona Halep. Cum altfel poate fi citit într-o perioadă ca asta? După cinci meciuri și tot atâtea victorii pe zgura de la Paris, Halep s-a calificat în semifinalele turneului pentru a treia oară. De fiecare dată când s-a calificat în semifinale până acum, ea a jucat – și a pierdut – finala, dar poate că anul acesta va fi diferit. Oricând poate fi diferit.

Embed from Getty Images

Debutul a fost lent. Un 2-6 cu Alison Riske alimenta deja temerile multora cum că Openul Francez va fi încă unul din seria de turnee inconstante pe care le face Halep constant. Adevărul este însă undeva departe, fiindcă vorbim despre cea mai constantă jucătoare de tenis din ultimii cinci ani. Ea și-a revenit repede. Fără prea mult spectacol, dar cu eficiență, a învins-o pe americancă în ceea ce Zecarul va numi un meci de două seturi care a început cu întârziere, 6-1, 6-1. A urmat Taylor Townsend, care a căzut la fel de ușor, 6-3, 6-1.

Andrea Petkovic a reprezentat o primă potențială provocare. O jucătoare cu experiență în circuit, germana poate învinge pe oricine dacă prinde o zi bună. În primul set păruse că a prins o zi decentă, dar Halep a fost stăpână pe situație și s-a impus cu 7-5 deși a fost condusă. O accidentare a lui Petkovic a înclinat balanța și mai mult înspre „a noastră” și finalul a fost fericit – 7-5, 6-0 și o întâlnire cu Elise Mertens în optimile de finală.

Mertens nu este orice jucătoare. E una dintre jucătoarele mult îmbunătățite în ultimul an din circuit, fapt evident atât din succesele sale, cât și din cifrele care-i acompaniază rubrica „poziție în clasamentul mondial”. Belgianca, numărul 16 mondial, dacă vă întrebați, a început în forță meciul cu Halep. Zecarul își amintește că era puțin temător când a văzut-o pe Mertens după primul game – încrezătoare și puternică. Lucrurile se pot schimba ușor în tenis. Halep a câștigat fără drept de apel, 6-2, 6-1, și deja se putea descifra un element comun în meciurile sale: calmul și stăpânirea de sine. Numărul 1 mondial făcuse cel mai bun meci al său din acest turneu, dar nu simțeai asta.

Sfertul de finală cu Angelique Kerber a confirmat ce se văzuse cu Mertens. Când Halep a ridicat degetul la tâmplă la finalul meciului, Zecarul și-a amintit că și Stan Wawrinka făcea asta. Mintea lui Halep e într-un loc bun, iar ea știe că pentru a câștiga acel prim Slam aici, acum, are nevoie ca mintea ei să fie într-un loc bun. Jocul e aproape mereu acolo. Tenisul acela care te face să te întrebi cum poate fi atât de eficient când nu pare spectaculos.

Halep joacă un tenis de anduranță pe care l-a perfecționat în timp. Ține mingea în joc, atacă atât cât trebuie, aleargă cum numai ea știe, iar acum are psihicul de partea ei. E o nucă greu de spart. Dacă zeii ploii de la Roland Garros vor ține cu fanii sportului, Garbine Muguruza va intra pe teren alături de Halep joi pentru a stabili cine va juca sâmbătă pentru trofeu.

Dacă se poate spune că există jucători specialiști în Grand Slam-uri, jucătoarea spaniolă se apropie de așa ceva. Are un titlu câștigat la Paris și unul la Wimbledon, iar în meciurile cu miză este o adversară de temut. Are un joc agresiv, un serviciu puternic, forma ei este una de zile mari și conduce în meciurile directe cu Halep. Sunt ingrediente pe care ai vrea să le ai în cămară într-un duel cu o lideră mondială înfometată, în căutarea primului Slam din carieră. Și că tot a amintit Zecarul de fotoliul de lider mondial, ei bine, e în joc pentru cine câștigă acest meci.

No pressure, Simo.


De prin lume:

  • Mai joacă și băieți la Roland Garros...

De fapt nu prea mai joacă. Rafael Nadal a pierdut primul său set la Openul Francez din 2015 încoace și, când era condus cu un break de către jucătorul de buzunar Diego Schwartzman și în setul secund, a cerut o ploaie. Aceasta a venit - ca un time-out medical bine plănuit - iar spaniolul a răsturnat balanța în favoarea lui înainte ca ploaia să revină și mai puternică pentru a lăsa pe mâine ce se putea termina azi. Nadal va câștiga joi, atunci, iar Zecarul va scrie despre el vineri. Sau sâmbătă. Sau...

Embed from Getty Images
  • Mai joacă și alți băieți la Roland Garros...

Marin Cilic și Juan Martin Del Potro, doi dintre câștigătorii de Slam care nu au ajuns să conducă vreodată clasamentul mondial, se află la egalitate perfectă în celălalt sfert de finală rămas de jucat. Orice se poate întâmpla acolo, crede Zecarul, iar în semifinala deja-stabilită de vineri o să-i regăsim pe Marco Cecchinato și Dominic Thiem. Nu, nu e o semifinală de turneu Challenger din 2013, ci o semifinală de Slam în 2018. Ciudat, da.

  • Nimic despre celălalte fete?

A, și vom avea o americancă în finală din nou.

  • Alte sporturi?

Nu.


ZECARUL este playmaker-ul care vă coordonează săptămânal dozele de informații și opinii despre sport. În ciuda aparențelor, Zecarul poartă pe tricou numărul 4. Numele său vine de la ora la care începe să fie scris dimineața. Textele sale conțin informații, păreri și povești interesante din lumea sportului, link-uri, poze și o doză de narcisism.

Zecarul este un proiect în desfășurare. Orice feedback este apreciat. Apare (ideal) marțea și vinerea.

Zecarul simte că secțiunea asta spune minciuni și nu (mai) reprezintă adevărul, dar continuă să o folosească.