Gânduri după Williams v Halep

Mă aștept să văd mulți cretini băgând azi teoria aia cu românii clacând mereu în sport, fiind jalnici mental. Haideți! Mingea e ridicată la fileu.

Adevărul e că mental, Simona e greu de egalat. A arătat-o în nenumărate rânduri, chiar și azi. A revenit când nu mulți mai credeau că se mai poate întâmpla.

Chiar dacă în setul întâi dominația Serenei a fost clară, Halep n-a jucat rău nici atunci. Williams a fost practic de neclintit. Dar în setul doi, o mică portiță s-a deschis spre mijlocul setului. Halep s-a descurcat de minune să reziste până atunci, iar spiritul său de luptătoare a făcut-o să profite de erorile care s-au strecurat în jocul americancei. Nu-i ușor să închizi setul la 5-4 când știi că tot meciul te-ai agățat să stai în joc.

Apoi, păcat că a lipsit un dram de concentrare în debutul decisivului. Cei mai buni jucători din lume au și ei emoții, care se arată de cele mai multe ori sub presiune. Williams a fost sub presiune când a servit pentru meci la 5-3, și s-a văzut. Halep a făcut break-ul, dar n-a reușit să-și facă ultimul game pe serviciul ei la 5-6 și a ieșit din turneu. Cine știe dacă s-ar fi ajuns la 40 egal la 5-5, de la 40-0 pentru Williams, ce s-ar fi întâmplat.

Americanca e cea mai bună jucătoare din istoria tenisului. Halep e doar cea mai bună sportivă din România a ultimilor Ț ani. Trebuie să ne bucurăm că ne face să ne trezim cu noaptea-n cap ca s-o vedem măsurându-și forțele cu asemenea legende.