România învinge o campioană mondială la Cluj

Câteva (cam multe) considerente din meciul de ieri, România – Brazilia 27-19

  • Meciul a fost în mare parte câștigat de apărare; fetele s-au apărat incredibil, foarte rar braziliencele găsind o breșă în linia de pe semicerc. Crina Pintea a fost de neclintit.
  • Ca să rămân la apărare, trebuie menționată Paula Ungureanu. Portărița noastră a fost, zic eu, omul meciului. A scos nenumărate mingi dificile, a apărat două din trei aruncări de la 7m, ba chiar a pornit și contraatacuri, contribuind cu pasa decisivă pe toată lungimea terenului la ceea ce aș zice că a fost golul serii, o aeriană a Nicoletei Dincă pentru 8-4.
  • O fi un turneu amical, dar nu cred că Brazilia nu a tratat meciul ca oricare altul. Pur și simplu nu a găsit soluții la jocul defensiv al României, iar în apărare Nechita le-a scăpat mult prea mult.
  • România a început în formula Paula Ungureanu (GK) – Ada Nechita (ED), Luciana Marin (ID), Aurelia Brădeanu (C), Cristina Neagu (IS), Valentina Ardean-Elisei (ES) – Crina Pintea (P).
  • Pe parcurs au intrat cu succes și Laura Popa, Clara Vădineanu, Florina Chintoan, Cristina Zamfir, Nicoleta Dincă sau Laura Chiper.
  • Lăsând-o la o parte pe Ungureanu, Nechita a fost fata serii ieri. A marcat de 7 ori, fiind prezentă mereu pe extremă, gata de o acțiune decisivă. A avut și intrări în centru, destabilizând apărarea braziliană trecând ca al doilea pivot sau creând paravane pentru Neagu sau Brădeanu.
  • Neagu a avut o primă repriză excelentă, aruncând cu o forță și precizie neegalată de nici o altă jucătoare de pe teren. În repriza a doua a fost mai retrasă, dar oricum a arătat de ce e atât de iubită și de ce e considerată cea mai bună handbalistă română a ultimilor ani.
  • Pintea și mai apoi în special Chintoan s-au descurcat grozav pe postul de pivot în atac, fiind foarte greu de marcat.
  • România a pornit ca din pușcă, conducând cu 5-1 după 10 minute. Să primești un singur gol în 10 minute de la campioana mondială e ceva. Ungureanu a apărat un 7m la 4-1. Braziliencele s-au apropiat apoi la 5-4, acela fiind singurul moment în care fetele noastre au părut să fie în pericol tot meciul.
  • Până la pauză s-a făcut 13-9, iar fetele au ținut apoi diferența sub control până la final.
  • Rugat la conferința de presă să sumarizeze ce a trăit ieri într-un cuvânt, antrenorul nostru, suedezul Tomas Ryde a spus „happiness”, și a completat că a juca handbal într-o arena ca Sala Polivalentă în fața unui astfel de public este extraordinar – motive serioase ca barajul cu Serbia să se țină la Cluj.
  • Ryde a ținut s-o laude pe Laura Popa, căreia i-a spus la pauză să joace mai în forță, să nu-i fie frică să arunce la poartă. „Acele două aruncări din a doua repriză au fost grozave. Am pus intenționat presiune pe ea la pauză și s-a descurcat de minune,” a spus Ryde.
  • „Obiectivul meu principal în acest weekend a fost să creez o defensivă bună,” ne-a mărturisit Ryde. My God, ce bine a reușit s-o facă! A concluzionat: „A fost o evoluție grozavă a echipei. Sunt foarte satisfăcut.” Iar când a zis-o, se vedea cât de sincer și impresionat a fost de ce a reușit România.
  • Ada Nechita a pus punctul pe i la conferința de presă: „Jocul a mers foarte bine, pentru că am condus de la început și până la final. Meciurile astea contează mult, dar dubla cu Serbia este cea mai importantă.”
  • La final, de menționat este evenimentul în sine. Cea mai mare sală din România, probabil și cea mai modernă, plină ochi. 7228 de locuri ocupate de spectatori. Am postat poze și filmulețe ieri și azi, puteți să vă faceți o idee legată de ce delir a fost acolo.
  • S-a cântat, s-a scandat, s-a aplaudat, s-a urlat. Crainicul a exagerat, probabil, și sunt curios dacă azi va mai avea voce după urletele de ieri.
  • FRH - Federația Română de Handbal Official a organizat totul excelent. Marketingul făcut de Lorand Balint Boti a fost grozav. Evenimente cu presa, antrenamente deschise, și întreaga strategie cu Dacii (mascotă, căciuli, tricouri speciale, imnul echipei, stindardul dacic).